- consistóriu
- s. n. [-riu pron. -rìu], art. consistóriul; pl. consistórii, art. consistóriile (sil. -ri-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
consistóriu
Look at other dictionaries:
consistoriu — CONSISTORIU, consistorii, s.n. 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ şi disciplinar în conducerea unor biserici. – Din lat. consistorium, fr. consistoire. Trimis de MihaelaStan,… … Dicționar Român
consistorial — CONSISTORIÁL, Ă, consistoriali, e, adj. De consistoriu, al consistoriului. [pr.: ri al] – Din fr. consistorial. Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 consistoriál adj. m. (sil. ri al), pl. consistoriáli; f … Dicționar Român
ordinariat — ORDINARIÁT, ordinariate, s.n. (înv.) Organ administrativ care conducea o episcopie catolică; consistoriu. – Din lat. ordinariatus, fr. ordinariat. Trimis de ionel bufu, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 ORDINARIÁT s. v. consistoriu. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
concistoro — con·ci·stò·ro s.m. TS eccl. 1. solenne assemblea di cardinali convocata dal papa per discutere e definire importanti questioni religiose | luogo in cui si tiene tale assemblea: entrare nel concistoro 2. nella Chiesa luterana e in quella… … Dizionario italiano
